D. RENTERÍA-ZAMARRÓN , J. A. DÍAZ-GUILLÉN, D. A. CORTÉS-HERNÁNDEZ, S. M. MONTEMAYOR, C. M. LÓPEZ–BADILLO, J.C. DÍAZ-GUILLÉN , A. F. FUENTES


Rezumat

A biomimetic method was used to improve bioactivity of Sr2SiO4. Strontium silicate was obtained by using a combination of techniques such as mechanical activation and reactive sintering, of a powder mixture of strontium carbonate and silicon dioxide. Single phase Sr2SiO4 was obtained after 6 h of mechanical milling of the starting reagents, followed by a uniaxial pressing and a thermal treatment in air at 1200 °C for 6 h. For the biomimetic treatment, samples were immersed in a simulated body fluid (SBF) for 7, 14 and 21 days on a bed of wollastonite powder and were characterized by SEM, EDS, XRD, FT-IR and TEM. For comparison purposes, experiments were also performed without using the bioactive powder bed. Results showed that a bone-like apatite layer was formed on strontium silicate after 21 days of immersion in SBF without a bed of wollastonite and slight layer of Ca, P-rich compound, using a bed of wollastonite powder, corroborating the viability of these oxides to be used as bioactive materials.

Cuvinte cheie

silicat de stronțiu, metodă biomimetică, wollastonit, bioactivitate

DOREL RADU, OVIDIU DUMITRESCU


Rezumat

Biomaterialele, utilizate din ce în ce mai mult în domeniul medicinii reparatorie, pot reprezenta sisteme vitroase, vitroceramice sau ceramice, toate având o caracteristică comună: bioactivitatea. Caracterul acido-bazic al interacţiilor la interfața material organic – material anorganic (implant) determină viteza de acceptare și durata de viață a implantului.

Rezultă că între bazicitate și bioactivitate există o corelație puternică, care trebuie exprimată cantitativ. De aceea, în această lucrare se evidențiază faptul că bioactivitatea sticlelor silicatice este strâns corelată cu ponderea bazicității, pB, a acestora.

Pe baza unui model matematic de programare optimală s-au determinat limitele de pB între care se evidențiază biocompatibilitatea pentru sticlele din sistemele silicatice polinare (complexe) : pB = 60 ÷ 70%, rezultat comparat și confirmat de o serie de date din literatura de specialitate.

Cuvinte cheie

biosticle silicatice, bazicitate, corelația compoziție oxidică - bazicitate - bioactivitate

RADU MIREA, LAURENȚIU CEATRA, ANDREI TIBERIU CUCURUZ, RĂZVAN ENE, ELISA POPESCU, IULIANA BIRIȘ, MIHAIELLA CREȚU


Rezumat

Lucrarea își propune să prezinte investigarea unor biomateriale metalice folosind tehnici și aparatură de investigație avansate cu scopul de a se stabili în ce măsură s-au degradat după ce au fost folosite ca implanturi. Astfel, mai multe probe diferite de biomateriale metalice folosite pe perioade diferite de timp și de către pacienți diferiți au fost prelevate și investigate din punct de vedere funcțional și structural. Biomaterialele metalice prelevate au constat în: un material dentar pe bază de aliaj Co-Cr folosit timp de 6 luni, un material dentar pe bază de Ni-Cr folosit timp de 5 ani și un șurub ortopedic pe bază de Fe-Cr folosit timp de 3 luni. Este de menționat că nu se cunoaște compoziția exactă a biomaterialelor înainte de a fi implantate. Investigarea funcțională a biomaterialelor metalice a constat în determinarea durității probei folosind un microdurimetru Vickers, iar microstructura a fost determinată prin microscopie optică folosind un microscop FEI INSPECT F dotat cu analizor de raze X tip EDAX și determinarea compoziției prin spectroscopie ICP-MS.

Cuvinte cheie

biomateriale metalice, duritate, microscopie optică, microscopie electronică

ANDREEA-IOANA ZAMFIRESCU, ADELA BANCIU, DANIEL BANCIU, SORIN-ION JINGA, CRISTINA BUSUIOC


Rezumat

Această lucrare are ca scop obținerea de scaffolduri compozite pe bază de fibre de policaprolactonă încărcate cu pulberi anorganice, hidroxiapatită sau/și titanat de bariu, prin tehnica electrofilării, precum și caracterizarea acestora atât din punct de vedere fizico-chimic, cât și din perspectivă biologică pentru a stabili potențialul unor astfel de materiale pentru integrare în aplicații de regenerare osoasă. Rezultatele au confirmat obținerea materialelor proiectate, cu o distribuție relativ omogenă a fazelor minerale pe sau în interiorul structurilor fibroase, împreună cu un răspuns favorabil în ceea ce privește comportamentul celulelor fibroblaste cultivate în prezența acestor scaffolduri multifuncționale cu trăsături de biocompatibilitate, bioresorbabilitate și bioactivitate, combinate cu capacități de stimulare externă (electrică sau/și magnetică).

Cuvinte cheie

polycaprolactonă, hidroxiapatită, titanat de bariu, compozite fibroase, scaffold-uri, capacitate de stimulare externă (electrică / magnetică)

ANTOANELA COVACI, LUCIAN TOMA CIOCAN , SILVIU MIREL PIŢURU, IOAN PLOTOG, GAUDENŢIU VĂRZARU, MIHNEA IOAN NICOLESCU, CRISTIAN FUNIERU, ANDREEA CRISTINA DIDILESCU


Rezumat

Acest studiu in vitro și-a propus să evalueze și să compare aderența la dentină a două materiale moderne pentru coafajul pulpei dentare: TheraCal LC (Bisco Inc. S.U.A.) și BioMTA (Cerkamed Polonia). Probele au fost preparate simulând condițiile in vivo, în conformitate cu protocoalele standard ISO / DIN pentru acest tip de test. În acest mod au fost preparate douăsprezece probe pentru fiecare material, fiind păstrate în stare bună pentru ca rezultatele să fie cercetate și interpretate. Au fost înregistrate valorile testelor de forfecare pentru fiecare probă, măsurate în kgf. Pentru compararea valorilor medii ale adeziunii pentru TheraCal și MTA a fost folosit testul statistic t. Rezultatele studiului nostru au arătat o diferență statistică semnificativă între măsurătorile pentru TheraCal (M = 1,27, SD = 0,69) și pentru MTA (M = 0,22, SD = 0,13); t (11) = 4,80, p = 0,0005. Rezultatele sugerează că TheraCal are proprietăți de aderență mai bune decât BioMTA.

Cuvinte cheie

dentină, cuafaj pulpă dentară, aderență, încercare la forfecare