DORINEL TĂLPEANU, LAURA ELENA GEAMBAZU, ALINA IULIA DUMITRU, FLORENTINA CLICINSCHI, VIOLETA TSAKIRIS, ANDREI CUCOȘ, VIRGIL MARINESCU


Rezumat

Obiectivele principale ale acestei lucrări sunt reprezentate atât de elaborarea hidroxiapatitei (HAP) cât și de tehnica de turnare în forme de ipsos a acesteia, pentru elaborarea unor structuri ceramice având forme complexe cu posibile aplicații în neurochirurgie. Modelele obținute și testate au fost realizate din pulberi ceramice pe bază de HAP, fasonate prin tehnica de turnare în forme de ipsos. Pentru eficientizarea procesului de turnare a suspensiilor ceramice au fost efectuate curbe reologice de variație a tensiunii de forfecare în funcție de gradientul de viteză și respectiv, dependența vâscozității suspensiilor de HAP funcție de gradientul de viteză. Au fost realizate modele experimentale de proteze craniene sub formă de calotă cu grosimea medie de ~3,5 mm și baghete cu diametrul de 5 mm și lungimea de 50 mm iar în final probele au fost sinterizate la temperatura de 1275˚C și 1350˚C, timp de 2 ore. Variația densității și porozității cu temperatura de sinterizare a fost determinată prin metoda lui Arhimede iar proprietățile mecanice au fost investigate prin teste de încovoiere și compresiune. Valorile medii pentru rezistența la încovoiere, pentru cele două modele obținute, sunt cuprinse în intervalul 32,64-36,68 MPa iar pentru rezistența la compresiune sunt cuprinse în intervalul 44,54-50,10 MPa. De asemenea, probele obținute au fost caracterizate prin microscopie electronică de baleiaj (SEM) iar datele din difracția cu raze X pentru pulberea de HAP au fost confirmate prin spectre FT-IR și măsurători termogravimetrice. În vederea stabilirii caracterului de biocompatibilitate, s-a efectuat un prim set de determinări bacteriologice și de sterilitate. Noutatea acestei lucrări constă în faptul că au fost optimizate atât caracteristicile reologice (s-au realizat suspensii ceramice cu conținut de fază solidă de min. 60%) precum și tehnica de turnare a suspensiilor ceramice în forme de ipsos prin procese de ultrasonare și degazare/dezaerare, obținându-se produse fasonate cu densitatea pe crud de min. 50% din roth.

Cuvinte cheie

hidroxiapatită, biomateriale, turnare in forma de ipsos, curbe de vâscozitate

ALEXANDRU BURCEA, TALAAT GABRIEL REZK-GAVRILĂ, EDWIN SEVER BECHIR BOGDAN CONSTANTIN COSTĂCHEL, LAURENȚA LELIA MIHAI


Rezumat

O leziune de abraziune cervicală este reprezentată de o suprafață concavă situată în zona liniei gingiei. Scopul acestui studiu a fost de a evalua eficiența a trei rășini compozite utilizate pentru reabilitarea abraziunilor cervicale. Leziunile de abraziune cervicală au fost reabilitate cu rășini compozite Estelite Asterıa - Tokuyama, GrandioSO x-tra Bulk Fill - Voco și Tetric EvoCeram Bulk Fill - Ivoclar Vivadent). 111 leziuni cervicale de abraziune au fost restaurate cu cele trei compozite dentare la pacienții evaluați (26). Evaluările au fost realizate la 6 zile de la inserarea materialului de restaurare (evaluare inițială), și apoi după 6, 12 și 18 luni, conform criteriilor USPHS modificate referitoare la stabilitatea culorii, conturului anatomic, textura suprafeței, adaptarea și integritatea marginală, decolorarea marginală, apariția de carii secundare, sensibilitate postoperatorie și retenția restaurării. Dinții cu leziuni de abraziune au fost restaurați și repartizați în trei grupe, conform materialului de restaurare utilizat: grupa G1 (EA, cu leziuni de abraziune restaurate cu Estelite Asterıa), grupa G2 (GSOx, cu restaurări realizate din GrandioSO x-tra Bulk Fill) și grupa G3 (TEC, având restaurări realizate cu Tetric EvoCeram, compozit Bulk Fill). Studiul comparativ a fost un studiu tip ”split-mouth”. Toate cele trei materiale dentare de restaurare au prezentat rezultate clinice bune după 18 luni, la toate criteriile studiate, fără diferențe semnificative.

Cuvinte cheie

abraziune cervicală dentară necariată, restaurare directă, compozite, criterii USPHS modificate

G. VIGNESH KUMAR, S. UDHAYAKUMAR


Rezumat

Increasing threads of the global warming and issues in disposals in municipal solid waste without compromising the mechanical properties the existing composite materials requires some additional materials. The traditional glass fiber, basalt fiber and epoxy based hybrid composite material is accommodate with bio waste tamarind seed polysaccharides and cashew nut frictional dust with different mesh with that the mechanical properties are improved based on the results of tensile, impact and flexural tests. The biodegradable test confirms the biodegradation of the fabricated samples with frictional dust.

Cuvinte cheie

praf de frecare, biocompozită hibridă, biodegradare, proprietate de tractiune, polizaharide din seminte de Tamarind

MUSA AYRAN, ZEKIYE AKDAG, SONGUL ULAG, OGUZHAN GUNDUZ


Rezumat

Diabetic wounds pose a significant challenge in clinical settings, primarily due to uncontrolled blood sugar levels and compromised immune systems observed in diabetes mellitus. Curcumin (CUR), a well-known anti-inflammatory and antioxidant agent, has shown potential for wound regeneration. However, its limited bioavailability and stability necessitate the development of a novel scaffold to overcome these limitations. In this study, we investigated the wound-healing properties of extracted CUR from Curcuma longa rhizomes and their combination with organic polymers by developing and evaluating a biomimetic composite 3D scaffold specifically designed for diabetic wounds. Incorporating CUR and Ethyl cellulose (EC) nanoparticles onto Alginate and Chitosan (SA/CS) scaffolds was achieved through the electrospraying method, resulting in an average particle size of 784±35.1 nm for CUR/EC nanoparticles. The interaction between different concentrations of CUR1 and CUR3 (1mg/1ml and 3mg/1ml) with EC on scaffolds was analyzed using FTIR spectroscopy, providing insights into the chemical composition of the scaffolds. The structural properties of the scaffolds and nanoparticles were examined to assess their morphological characteristics. Furthermore, the swelling and degradation behaviors of the scaffolds were investigated under in vitro conditions. The release profile of CUR was determined, and cytotoxicity testing was performed on the L929 cell line using an MTT assay to evaluate the biocompatibility of CUR/EC-coated scaffolds, as indicated by viable and proliferating cells in vitro study. In addition, the potential of CUR/EC-coated scaffolds to support tissue regeneration was evaluated using a DAPI staining assay and scanning electron microscopy (SEM).

Cuvinte cheie

alginat, chitosan, curcumina, electropulverizare, vindecarea rănilor, tipărire 3D

ȘTEFAN GEORGE CĂLINOIU, CORNELIA BÎCLEȘANU, ANAMARIA FLORESCU, CĂTĂLIN CONSTANTIN DUMITRU, MIHAI EFTIMIE, ANTON FICAI


Rezumat

Scopul acestui studiu este de a compara rezistența mecanică la compresiune, tracțiune și microscopie FTIR a 2 tipuri de adezivi dentari: generația a 4-a, considerați „standardul de aur” și adezivii de ultimă generație denumiți adezivii universali.
În breasla stomatologilor am observat că părerile privind cei doi adezivi sunt împărțite. Medicii mai comozi și tineri preferă adezivul universal pentru că le oferă timpi de lucru mai simpli și mai rapizi. Iar medicii cu experiență care au folosit adezivul de generația a 4-a, susțin că ulterior folosirii adezivului universal au revenit la ”standardul de aur”.
Am comparat cei doi adezivi privind adeziunea pe care aceștia o realizează prin forțe de compresiune și forțe de tracțiune. Compresiunea s-a realizat cu ajutorul unei prese și pe blocuri din material de umplutura Gradia Direct Posterior, care ulterior primei testări blocurile au fost reformate cu ajutorul celor 2 adezivi și retestate. Ulterior tracțiunii care s-a efectuat pe dinți extrași pe care s-au realizat obturații similar situațiilor clinice, zona de desprindere a fost studiată la microscopul FTIR.
În urma testelor efectuate, adezivul All-Bond 3® Bisco a avut o putere de adeziune și rezistență la compresiune mai mare decât adezivul universal CLEARFIL™ Universal Bond Quick Kuraray. În urma testelor de tracțiune, valorile obținute au arătat o adeziune mai mare adezivului de generația a 4-a. De asemenea, zona de interfață unde s-a produs dezlipirea a arătat că adezivul de generația a 4-a este superior privind adeziunea față de țesuturile dentare.

Cuvinte cheie

universal, adezivi de generația a IV-a, compresiune, tracțiune, adezivitate

SEBASTIAN VÂLCEA, BOGDAN DUMITRIU, VALENTIN NIȚESCU, MIRCEA BEURAN, MIHAI ȘTEFAN


Rezumat

Fistula pancreatică postoperatorie este principala cauză de morbiditate și mortalitate la pacienții supuși rezecției pancreatice. Tehnica de stentare a canalului pancreatic în timpul anastomozei pancreatice nu reduce semnificativ incidența fistulei pancreatice postoperatorie după duodeno-pancreatectomie cefalică. Metoda de drenaj include utilizarea unui stent extern sau intern. Meta-analizele din literatura de specialitate sugerează că utilizarea unui stent de canal pancreatic intern nu ajută la reducerea ratei de fistulă a anastomozei pancreatice după rezecția pancreatică și chiar poate crește acest risc la pacienții cu pancreas moale [1].
Raportăm aici cazul unei paciente de 74 de ani, la care în urmă cu 15 ani s-a practicat o duodenopancreatectomie cefalică tip Whipple, indicația operatorie fiind un ampulom Vaterian, pentru care s-a realizat protezarea anastomozei cu un stent de plastic plasat intraoperator la nivelul canalului Wirsung ce a dezvolat ulterior, in anul 2022 , o fistulă pancreatică tardivă prin migrarea stentului transparietal până la nivel cutanat.
Fistula pancreatică postoperatorie (POPF) reprezintă o cauza majoră de morbiditate și mortalitate în chirurgia pancreatică. Prin urmare, multe tehnici chirurgicale au fost dezvoltate și testate pentru a preveni apariția fistulei pancreatice și a complicațiilor aferente acesteia, cât și pentru scăderea ratei mortalității în rândul acestor pacienți.

Cuvinte cheie

stent, fistulă, pancreas, morbiditate

BENOUIS ALI, AIT KACI DJAFAR,ZAHI RACHID, MOULGADA ABDELMADJIDÉ, ZAGANE MOHAMMED EL SALLAH,MOHAMMED BENTAHAR, BOUTABOUT BENALI


Rezumat

This study represents an in-depth exploration of stress distribution within polymethylmethacrylate (PMMA) orthopedic cement, a critical material used in hip prostheses. Focusing on the inherent fragility of the cement and its intricate interface with implants, our research meticulously investigates stress patterns surrounding individual cavities. What sets this study apart is its nuanced examination of interactions between multiple cavities and their consequential effects on both stress intensity and distribution. The findings from this research offer nuanced and illuminating insights into the interconnected nature of cavities, aligning closely with observations derived from real-world experiments. This study significantly advances our understanding of potential damage phenomena within total hip prostheses. Moreover, it establishes a robust foundation for potential advancements in the design and performance of prostheses, taking into account the complex interplay within orthopedic cement. These insights pave the way for more targeted improvements in the mechanical behavior of hip prostheses, thereby contributing to the ongoing evolution of orthopedic implant technology.

Cuvinte cheie

ciment, implant, uzură, os, defect, ruptură